Filosofia elenistică: Stoici, epicureici, cinici și sceptici

Școlile filosofice elenistice, mai ales stoicismul și epicureismul, par în plin secol XXI drept o sursă de inspirație intelectuală și spirituală de o surpinzătoare modernitate. Neglijate multă vreme, fiind considerate filosofii minore și decadente, proprii civilizației grecești la apus, astăzi ne dăm seama că au fost o reacție la o profundă criză politică, socială și religioasă - prin pierderea hegemoniei orașului-stat grecesc - și la necesitatea de a dobândi o nouă înțelegere a ființei umane. Scopul ultim al ganditorilor stoici și epicureici a fost mai degrabă practic decât teoretic, aceștia căutând mai ales să trăiască o viață fericită, în ciuda oricăror adversități. Stoicismul a avut o influență enormă asupra filosofiei romane, renascentiste și moderne. Epicureismul oferă câteva propuneri etice - căutarea seninătății, o viață trăită în înțelepciune, bucuria prilejuită de plăcerile spirituale sau prietenia - cât se poate de necesare ființei umane contemporane.