Sufletul te face om

„Am scris cărți de poezie și pe la a nu știu câta am zis că mi-a ieșit cum am vrut și cum trebuie povestea de comedie duioasă care e toată viața noastră finalmente. Apoi ți-am citit cartea și am știut că n-am nicio treabă, sau am, dar scremut, bombastic și cu o clonă a unei naturaleți pe care mi-am văzut-o mănușă, când de fapt era brățară jerpelită cu capsele căzute. Pe de-o parte îmi vine să-ți zic cu lacrimi în gât și ciudă mai vedem noi, cum i-a zis în film Victor a lu Bălosu lui Birică după ce și-a luat karată naşpa după ceafă. Şi probabil o să-ți și zic cândva, dar până atunci îți zic pe merit bravo, Oană, ți-a ieşit frumos și din prima și e lucru mare ăsta.” -- VLAD DRĂGOI

„Anecdotic, prozaism prietenos, depresie la tonă. La finalul volumului Oanei Paler, chiar prinde sens superior versul „per total o ducem excelent ca specie". În viitorul apropiat ne vom testa reciproc cât de bine ne-am antrenat Al-urile să ne citească viața. Oana a sintetizat deja o bază uriaşă de date și aiureli din capetele oamenilor de carte", cu bonus mindfulness Netflix, producând una dintre cele mai tăioase serii antielitiste pe care le-am citit în anii ăştia. Pentru că e nevoie de așa ceva, era nevoie de o ștergere pe jos cu „bărbătismul" la pachet cu elitismul cultural românesc, insuportabil de stipendiat și provincial. Am băgat cardu' şi-am intrat in matrixul dinților albi, ne învaţă Oana Paler, mimând o voce de profă apocaliptic cinico-deșteaptă.” -- COSTI ROGOZANU