Păr pe brațe

„De suferință nu ai cum să scapi, dar te poți obişnui cu ea. O poți scoate afară prin poezie și să te uiți la ea, să te gândești ce bine era atunci, (in perioadele alea despre care scriai) că acum e mai rău. Dacă vrei să parcurgi acest volum, trebuie să ai stomacul pregătit și lacrimile la tine. Sunt pagini pline cu sensibilitatea Alinei și imagini puternice cu și despre experiența (ei) mamă-fiică. Nefericirea, suferința, relațiile/obiceiurile nesănătoase, dar și moartea se strecoară pe fiecare pagină ca un dans trist. Alina Dumitrescu vrea să ne facă și pe noi să privim în interior și să lase loc speranţei şi vindecării.” - RĂZVAN OMOTA

„Se vorbea intr-o vreme despre poezie senzorială, dar principala calitate a poeziei senzoriale vine din text, din capacitatea acestuia de a stârni senzații corporale prin aceea că spune o poveste pe care corpul fiziologic o recunoaște și acționează în consecință provocând frisoane, puseuri de căldură, contracții musculare, fiori reci pe șira spinării etc. Este în egală măsură o chestiune de conţinut, despre ce spune textul poetic, cât și de formă. Tocmai de aceea sunt puține/i cele sau cei care ajung cu poezia lor la o asemenea performanță. Alinei Dumitrescu îi reușește această performanţă, iar textele ei îți ridică literalmente părul pe brațe.” - COSMIN PERTA

„Alina Dumitrescu e o poetă complexă, meren gara de un performance pe scenă. Poezia ei vine dintr-o zonă onirică în care realitatea se sustrage de la normă și se reintegreză într-un imaginar filtrat prin experiențele unui trecut tumultuos, dar care încearcă să vadă lumina de la capătul tunelului. E o poezie a durerii, a fragilității, a speranței că totul va fi bine într-un final. Poezia Alinei e spirituală și încisivă, roieşte în scene familiale și familiare, iar versurile ei sunt soft precum un teddy bear pe care vrei să îl ţii aproape și, în același timp, surprind intensitatea cu care Alina alunecă în cele mai întunecate cotloane ale subconștientului.” - LENA CHILARI